GANDIREA CREATIVA

Creativitatea este un proces mental şi social care implică generarea unor idei sau concepte noi, sau noi asocieri ale minţii creative între idei sau concepte existente.

Creativitatea este un concept multidimensional şi se poate manifesta în multiple domenii. Identificarea şi cuantificarea naturii creativităţii constituie obiective dificile. Conceptul de creativitate poate fi definit din perspectiva unor discipline diferite: psihologie, psihologie socială, ştiinţe cognitive, arte, inteligenţă artificială, filozofie, economie, management etc. şi deci la multe niveluri distincte: cognitiv, intelectual, social, economic, artistic, literar etc. Dificultatea definirii creativităţii rezidă în asocierile particulare ale acestui concept cu artele, în natura complexă a creativităţii şi în varietatea teoriilor care au fost dezvoltate pentru a o explica. Mulţi oameni asociază creativitatea în special cu artele: muzica, teatrul, dansul, literatura etc. care sunt deseori denumite "arte creative". Aşa cum s-a precizat mai sus, creativitatea nu este proprie numai pentru arte, ci este la fel de fundamentală pentru progresele din ştiinţe, din matematică, tehnologie, politică, afaceri şi în toate domeniile vieţii cotidiene.

Creativitate şi inteligenţă
Abilitatea sintetică (creativă): abilitatea de a genera idei care sunt noi, de înaltă calitate şi adecvate pentru sarcina prescrisă. Această abilitate include gândirea divergentă. O caracteristică a acestui aspect este abilitatea de a redefini problemele într-un mod complet diferit şi de a gândi în mod intuitiv şi pătrunzător.

● Abilitatea analitică: gândirea critică/analitică este implicată în creativitate ca abilitate de a judeca valoarea propriilor gânduri şi soluţii posibile,de a evalua punctele lor tari şi slabe şi de a sugera căi de îmbunătăţire a acestora.

● Abilitatea practică: abilitatea de a aplica competenţele intelectuale în contexte cotidiene şi de a "vinde" sau a comunica ideile creative la alţii. Este abilitatea de a traduce abstracţiile şi teoriile în aplicaţii realiste.

Inteligenţa superioară este comună multor persoane creative. Totuşi, multe studii ale relaţiei creativităţii cu inteligenţa au arătat că inteligenţa generală extremă nu stimulează, în mod necesar, creativitatea. "Ipoteza de prag" propusă de Ellis Paul Torrance[6] susţine că un grad ridicat de inteligenţă pare să fie o condiţie necesară dar nu şi suficientă pentru o creativitate superioară.

Un coeficient de inteligenţă sau IQ "de prag" ar avea valoarea de 120, adică:

● sub IQ= 120, creativitatea este dependentă de inteligenţă;

● peste IQ= 120, creativitatea este independentă de inteligenţă