TRANSPLANTUL

.
Transplantul de organe este singura sansa de supravietuire pentru pacientii cu insuficienta renala, cardiaca sau hepatica in faza terminala. Desi pacientii cu insuficienta renala pot fi dializati, cea mai buna optiune terapeutica in cazul lor este transplantul renal. In cazul insuficientei hepatice, cardiace si/sau pulmonare, transplantul este singura alternativa terapeutica. In prezent, operatiile de transplant sunt efectuate cu succes in clinici specializate din intreaga lume.


Transplantul renal
Primul transplant renal realizat cu succes la om a fost realizat in anul 1954. De atunci au fost inregistrate progrese considerabile in domeniu. Astazi, transplantul renal a devenit o operatie de rutina, insa numarul acestor interventii depinde de numarul redus de donatori. Supravietuirea in cazul pacientilor cu transplant renal este de 85-90%. De asemenea, se pot efectua transplanturi multiple de rinichi si pancreas, ce inregistreaza rate de succes in crestere. Transplantul renal ofera copiilor cu insuficienta renala sanse mult mai bune de supravietuire pe termen lung, comparativ cu dializa.


Transplantul cardiac si pulmonar
Transplantul de cord, realizat pentru prima oara la sfarsitul anilor 1960, a devenit terapia standard pentru pacientii cu insuficienta cardiaca severa, care nu mai raspund la alte forme de tratament. Pana in prezent, peste 46.000 de pacienti au beneficiat de un transplant de cord. In fiecare an, in intreaga lume au loc in jur de 3.000 - 4.000 de operatii de transplant de cord. Pacientilor ai caror plamani nu mai functioneaza li se poate transplanta fie un plaman, fie ambii plamani. Inima si plamanii pot fi transplantati si simultan.


Transplantul de ficat
Pentru pacientii cu insuficienta hepatica severa, transplantul este singura optiune terapeutica. In 1998 au fost efectuate peste 4.450 de transplanturi hepatice in Statele Unite ale Americii si Problema respingerii organelor
Cea mai importanta problema a pacientilor care au primit un transplant este respingerea organului transplantat de catre propriul sistem imunitar al organismului. Din acest motiv pacientul trebuie sa primeasca medicamente specifice (medicamente imunosupresoare), care suprima raspunsul imun si previn respingerea. Tratamentul pentru prevenirea respingerii consta dintr-o combinatie de mai multe medicamente imunosupresoare si trebuie continuat pe termen lung.


Respingerea rinichiului transplantat presupune revenirea pacientului la dializa, pana la un nou transplant. In cazul transplanturilor de cord, plamani sau ficat, respingerea organelor transplantate duce la decesul pacientului.


Desi medicamentele imunosupresoare utilizate in prezent sunt eficiente in reducerea sau prevenirea respingerii de organ, ele pot avea o serie de efecte mai putin favorabile. Unele medicamente pot afecta rinichii sau alte organe si pot creste predispozitia pacientului la unele infectii oportuniste sau forme de cancer.